TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUINELOR ÎN SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIAL

Fluxul tehnologic în complexele de tip intensiv-industrial se desfăşoară în cele 4 sectoare componente: montă-gestaţie, maternitate, creşă şi îngrăşătorie, porcul de carne trecând succesiv, pe măsura înaintării în vârstă şi greutate, prin maternitate, creşă şi îngrăşătorie, de unde este livrat spre beneficiar ( abatoare ). Scroafele de reproducţie sunt întreţinute în sectorul montă-gestaţie, de unde cu 2 zile înainte de fătare sunt mutate în maternitate, aici rămânând pe toată perioada lactaţiei.

După înţărcarea purceilor, scroafele de reproducţie pot avea două destinaţii: fie sunt mutate înapoi în sectorul montă-gestaţie, unde reintră în circuitul reproductiv, fie sunt transferate în îngrăşătorie unde sunt recondiţionate, în cazul în care au fost reformate. Vierii de reproducţie sunt întreţinuţi doar în sectorul montă-gestaţie, ei fiind mutaţi în sectorul îngrăşare după ce au fost reformaţi.

Tehnologia de exploatare în sectorul montă - gestaţie

Sectorul montă - gestaţie este prima verigă a fluxului tehnologic din ferma de creştere a suinelor. In acest sector se cazează şi se exploatează efectivul matcă, scroafele de reproducţie şi vierii, aici se organizează depistarea scroafelor în călduri, se efectuează montele, se formează grupele de scroafe gestante şi sunt întreţinute şi hrănite acestea în timpul gestaţiei, până la mutarea lor în maternitate, cu 2 zile înainte de fătare. Tot în sectorul montă - gestaţie se cresc, de la o anumită vârstă, scrofiţele şi vieruşii de reproducţie, care vor înlocui reforma la animalele de reproducţie din efectivul matcă.

Tehnologia de exploatare în sectorul maternitate

Sectorul maternitate constituie a doua verigă a fluxului tehnologic din fermă, el având ca sarcină producerea de purcei care, în fermele de producţie pot fi valorificaţi fie pentru vânzare ca tineret înţărcat fie pentru creştere şi îngrăşare în vederea vânzării ca porci de carne.

în acest sector sunt cazate două categorii de animale ( scroafa şi purceii sugari), care au cerinţe diferite fată de condiţiile de microclimat şi de hrănire, ceea ce face ca dotarea să fie cea mai complexă şi mai costisitoare de pe fluxul tehnologic. în maternitate, scroafa de reproducţie trece prin stări fiziologice foarte diferite ( ultimele zile ale gestaţiei, fătarea şi alăptarea ) într-un timp relativ scurt, ceea ce reclamă o atenţie deosebită în asigurarea unui microclimat corespunzător ( mai ales temperatura şi umiditatea ). De asemenea, purceii sugari necesită condiţii speciale de temperatură şi umiditate în zona lor de odihnă, deoarece în primele zile de viaţă ei nu-şi pot regla temperatura corporală.

Intreţinerea scroafelor în lactaţie şi a purceilor sugari - se face în boxe de fătare, în care se cazează o scroafă şi lotul său de purcei. Boxa de fătare este spaţiul în care se cazează scroafa cu 2 - 3 zile înainte de fătare, unde are loc fătarea, unde se întreţine şi se exploatează scroafa cu purcei până la înţărcare. Compartimentul de boxe de fătare constituie unitatea funcţională în maternitate, mărimea compartimentului de maternitate condiţionând întregul flux tehnologic din unitate. Când se stabileşte numărul de locuri de fătare din maternitate se iau în considerare: capacitatea de producţie a unităţii, numărul de scroafe matcă necesar pentru realizarea planului de producţie şi numărul de ratări pe scroafă şi pe an. De asemenea, se ţine cont şi de sistemul tehnologic de întreţinere a scroafelor în lactaţie şi a purceilor sugari. Astfel, există 2 sisteme:

(1) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari până la înţărcarea purceilor în boxele de fătare, după înţărcare scroafele fiind mutate înapoi în sectorul montă-gestaţie, iar purceii în compartimentele pentru tineret înţărcat din sectorul creşă;

(2) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari pe perioada lactaţiei în boxe de fătare-creştere şi apoi continuarea întreţinerii purceilor în boxă ( până la intrarea la testare sau până la vârsta de 105 zile, în cazul porcilor destinaţi îngrăşării ). La înţărcare scroafele sunt mutate în boxele de aşteptare din sectorul montă-gestaţie.

Boxele de fătare din maternitate au suferit multiple modificări de-a lungul timpului, pentru creşterea gradului de confort atât pentru purcei cât şi pentru scroafă. Dintre acestea, cele mai folosite sunt: boxa de fătare de tip danez ( cu bec infraroşu ) şi boxa de fătare cu pardoseală din grătar total şi încălzire electrică în zona de odihnă a purceilor.

Boxa de fătare de tip danez avea o suprafaţă mare şi era împărţită în 4 zone distincte: două zone laterale de odihnă şi furajare pentru purcei, o zonă centrală pentru scroafa despărţită de zonele pentru purcei prin bare de ţeava zincată şi o zonă de furajare, amplasată la spatele scroafei.

Acest tip de boxă prezenta dezavantajul că furajarea şi adăparea se puteau face doar manual, scroafa fiind scoasă pentru furajare şi plimbare de 3-4 ori pe zi, ceea ce a dus la reducerea productivităţii muncii. De asemenea, evacuarea dejecţiilor se făcea manual.

Ulterior, boxa de fătare s-a perfecţionat, a dispărut zona de furajare, hrănitorul şi adăpătoarea scroafei fiind amplasate la capul scroafei, în zona de odihnă, furajarea şi adăparea fiind făcute automat ( fig. 9.9 ), adăpătoarea pentru purcei fiind în partea anterioară a uneia dintre zonele de odihnă. Becurile infraroşii au puteri de 150 — 175 W şi asigură încălzirea în zona de odihnă a purceilor, reglarea temperaturii realizându-se prin înălţimea la care este amplasat becul. Astfel, la fătare, acesta este amplasat la o înălţime de 55 de cm. faţă de pardoseală, asigurând o temperatură de 31 - 32 °C pe o suprafaţă de 0,16 m² ( 40X40 cm ). După fiecare săptămână de viaţă a purceilor, becul se ridică cu câte 5 cm. ( 60, 65, 70 cm.), temperatura scăzând cu câte 2 °C ( 30, 28. 26 °C )

în funcţie de sistemul de exploatare şi de spaţiul de cazare existent în unitate, rcroafele se introduc în maternitate cu 2 - 3 zile - maximum 7 zile înainte de fătare. După populare, scroafelor li se face toaleta trenului posterior şi a ugerului.

La această specie fătarea durează mai mult decât la altele (2-8 ore ), datorită numărului mare de produşi, însă aceasta decurge destul de uşor, numărul de distocii fiind redus datorită conformaţiei favorabile a bazinului şi a conductului pelvin. Fătările au loc pe toată durata celor 24 de ore, însă în complexele industriale cea mai mare parte a acestora se produce în timpul nopţii, după ce s-a instalat liniştea în adăpost. Aceasta impune asigurarea în permanenţă a asistenţei la fătare de către personal calificat.

De la fătare şi până la înţărcare, spaţiul de cazare pentru purcei este reprezentat de cele două zone laterale ale boxei de fătare. Aceste zone, prin îmbunătăţirile aduse de-a lungul timpului ( pat cald, furajare şi de adăpare ) oferă condiţii de cazare pentru 11 - 12 purcei până la vârsta de 6 - 7 săptămâni.

După expulzare, fiecărui purcel i se face toaleta corporală prin ştergere cu tifon curat, i se curăţă orificiile nazale şi gura de eventualele mucozităţi pentru a-i uşura respiraţia, se stimulează respiraţia şi circulaţia prin masaj. Apoi se scurtează ombilicul la 4 -5 cm, bontul fiind badijonat cu o soluţie de tinctură de iod şi glicerina. După acestea, până la terminarea în totalitate a fătării, fiecare purcel este aşezat pe covoraşul de cauciuc sub becul cu infraroşii sau pe placa încălzită din zona de odihnă a purceilor.

După încheierea fătării, se curăţă cu atenţie locul unde s-a desfăşurat fătarea, ugerul scroafei se dezinfectează cu o soluţie de 1 %o permanganat de potasiu, se storc primele picături de colostru din sfârcuri şi purceii sunt daţi la supt avându-se grijă ca toţi purceii să sugă colostrul. Dacă lotul de purcei nu este omogen ca greutate, câteva zile la rând, până se formează reflexul condiţional, purceii mai mici sunt aşezaţi să sugă la sfârcurile pectorale. După perioada colostrală, purceii supranumerari precum şi cei orfani sau cei ai scroafelor cu agalaxie, se repartizează la scroafe doici. Se lasă la o scroafă 10-12 purcei, iar la o scrofiţă 8-10 purcei.

Pe parcursul primelor 24 de ore de la fătare se urmăreşte dacă s-a declanşat secreţia laptelui, scroafele cu agalaxie fiind scoase din compartiment, iar purceii lor redistribuiţi celorlalte scroafe. Apoi se face tăierea colţilor cu un cleşte special ( pentru prevenirea rănirii ugerului scroafei), se face codotomia (între vertebra a 2-a şi a 3-a) la toţi purceii din fermele de producţie. în fermele de selecţie nu se face codotomia. Se înregistrează apoi toţi purceii născuţi vii şi se injectează preparate vitaminizante şi pe bază de fier, pentru prevenirea apariţie carenţelor vitaminice şi a anemiei feriprive.

Zilnic boxele de fătare se curăţă numai cu ajutorul măturii şi razului. în cazul apariţiei diareei la purcei, podeaua boxei se curăţă foarte bine şi se şterge cu o cârpă de sac înmuiată într-o soluţie dezinfectantă. De asemenea se curăţă cu atenţie jgheaburile şi adăpătorile.

Alimentaţia scroafelor lactante - trebuie să asigure revenirea la normal a aparatului genital al scroafei după gestaţie, stimularea ugerului care să producă treptat o cantitate din ce în ce mai mare de lapte şi menţinerea scroafei într-o stare de întreţinere cât mai bună, astfel încât după înţărcarea purceilor să poată să intre cât mai repede la reproducţie.

în primele 12 ore de la fătare se recomandă ca scroafa să nu fie hrănită. Apoi se administrează un barbotaj dintr-un litru de apă la 12 - 15 °C în care se introduc 0,5 kg tărâţe de grâu. Dacă totuşi apare constipaţia se fac clisme cu apă călduţă. în următoarele zile, hrănirea se face cu o cantitate mai mică de furaj, cu valoare nutritivă redusă, aceasta crescând treptat, în concordanţă cu numărul de purcei şi dezvoltarea corporală, astfel încât la sfârşitul primei săptămâni să se ajungă la o raţie care să asigure o producţie de lapte normală.

Nivelul de hrănire al scroafelor lactante diferă în funcţie de vârstă, de numărul de purcei alăptaţi şi de dezvoltarea corporală. Cantităţile medii zilnice de hrană sunt de 5 kg pentru scrofiţele primipare şi 5,5 kg pentru scroafele adulte ( peste fătarea a Il-a ). Necesarul de hrană este de 1,5 - 1,8 kg nutreţuri combinate pentru întreţinerea funcţiilor vitale ale scroafei şi circa 0,4 - 0,5 kg. nutreţuri combinate pentru fiecare purcel alăptat

O scroafă lactantă consumă zilnic circa 25 - 30 1. de apă, adăparea făcându-se la discreţie sau de 4 - 5 ori pe zi sau chiar mai des în anotimpul călduros, cu apă corespunzătoare igienic, incoloră, inodoră şi la o temperatură de 17 - 18 °C. La consumul biologic se adaugă un consum tehnologic de circa 100 1. / cap de scroafă lactantă.

Tehnologia creşterii purceilor sugari - greutatea purceilor la fătare este cuprinsă între 0,8 şi 2 kg., fiind determinată de rasă, de vârsta scroafei la fătare, de modul în care scroafa a fost hrănită în timpul gesîaţiei şi de numărul de purcei fătaţi.

Imediat după fătare este foarte important ca purceii să sugă colostru, care îi apără de infecţii în primele zile de viaţă, la fătare aceştia neavând imunitate, deoarece placenta de scroafei nu permite transferul de anticorpi de la mamă la embrioni. Acest transfer se face numai prin colostrul pe care-1 consumă purceii în primele ore de viaţă. Purceii care nu sug colostru de obicei nu supravieţuiesc. Purceii mai slab dezvoltaţi sunt aşezaţi să sugă la sfârcurile pectorale, care dau mai mult lapte. îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă colostru şi să-i ajute când aceştia pierd sfârcul, deoarece dacă pierd supturi suferă atât de foame cât şi de sete, ei consumând doar lapte în primele zile. Producţia de lapte a scroafei creşte progresiv de la fătare, până în a 3-a săptămână, după care începe să scadă, uşor, treptat până la 6 săptămâni, apoi scăderea este pronunţată până la finele lactaţiei. Corelat cu această evoluţie, producţia de lapte a scroafei asigură întreg necesarul de substanţe nutritive şi energie al purceilor până la vârsta de 3 săptămâni. După această vârstă, datorită cerinţelor crescute ale purceilor, este obligatorie furajarea suplimentară cu alte nutreţuri. Obişnuirea cu hrana suplimentară trebuie să înceapă la 7 - 10 zile, folosindu-se grăunţe prăjite ( mai ales orz ). In primele zile se dau circa 50 g. / purcel. în unităţile industriale se administrează nutreţul combinat din reţeta 0 - 1.

Acest furaj conţine 20 - 22 % proteină brută şi 1,1 - 1,3 % lizină, nivelul de celuloză sub 3 %, iar nivelul energetic este de 3100 - 3200 kcal. energie metabolizabilă / kg.

Asigurarea apei la adăpătorile pentru purcei se face începând cu ziua a 6-a - a 7-a. Apa trebuie să fie potabilă, să îndeplinească condiţiile de igienă, să fie curată, incoloră, inodoră, să nu conţină cantităţi mari de săruri minerale şi nici substanţe toxice. Apa se administrează la temperatura camerei, mai ales în primele zile, temperatura putând să scadă apoi la 14 - 16 °C. Lipsa apei de băut determină purceii să consume urina din boxă, cauză frecventă a numeroase tulburări gastro-intestinale neonatale.

Inţărcarea purceilor - este acţiunea prin care purcelul sugar este trecut în totalitate de la hrănirea cu lapte matern la hrănirea cu furaje concentrate.

Inţărcarea constituie o fază critică în viaţa purcelului, acesta suferind o serie întreagă de stresuri, care cumulate determină scăderea sporului mediu zilnic, stagnări în creştere sau chiar scăderea în greutate şi prin sensibilitate mărită la boli, în special la cele gastrointestinale. Astfel, pe lângă stresul de înţărcare, datorat eliminării laptelui matern şi despărţirii de scroafă, apar şi stresul de mutare datorat schimbării adăpostului şi boxei, stresul de înfrăţire datorat formării unor noi loturi de purcei după sex, mărime, starea de întreţinere, etc.

Pentru reducerea pe cât posibil a efectelor acestor stresuri trebuie respectate unele reguli de înţărcare: purceii trebuiesc obişnuiţi cu furajul concentrat, astfel încât purcelul să fie independent de scroafă înainte de înţărcare, restricţionarea hrănirii scroafei în vederea reducerii secreţiei lactate şi neadăparea scroafei în ziua înţărcării. De asemenea, în primele 5 - 7 zile de la fătare, purceii vor fi furajaţi cu acelaşi furaj cu care au fost obişnuiţi în perioada de alăptare, iar la mutarea în creşă, compartimentul trebuie încălzit aproximativ la aceeaşi temperatură care era în maternitate înaintea înţărcării şi mutării, popularea făcându-se separat pe sexe şi dezvoltare corporală, respectându-se pe cât posibil loturile de purcei ale scroafelor.

De asemenea, cu cât purceii au o masă corporală şi o vârstă mai mare cu atât trec mai uşor peste criza de înţărcare.

înţărcarea se poate realiza prin mai multe metode:

(1) scoaterea în aceeaşi zi a scroafei şi a purceilor din boxa de fătare şi mutarea scroafelor în boxele scroafelor în aşteptare din sectorul montă - gestaţie şi a purceilor în compartimentele din creşă;

(2) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în sectorul montă -gestaţie, purceii rămânând în boxă încă 1 - 3 zile, după care sunt mutaţi în creşă;

(3) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în sectorul montă -gestaţie, purceii rămânând în boxa de fătare-creştere până la vârsta de 90 de zile sau 30 kg.

Inţărcarea tradiţională a purceilor se face la vârsta de 8 săptămâni şi la o masă corporală de 15 - 20 kg. Se foloseşte mai ales în unităţile semiintensive, în fermele mici şi lipsite de mijloace materiale.

Inţărcarea semiprecoce se face la vârsta de 4 - 5 săptămâni şi la o masă corporală medie de 8 - 9 kg., purceii având echipamentul enzimatic suficient de dezvoltat. Este sistemul de înţărcare cel mai folosit în fermele de tip intensiv industrial.

Inţărcarea precoce se face la vârsta de 1 - 3 săptămâni. în funcţie de vârsta la care se face înţărcarea se stabileşte furajul cu care aceştia vor fi hrăniţi în continuare. înţărcarea la 1săptămână impune folosirea de nutreţuri care să substituie integral substanţele nutritive din lapte. Astfel, hrănirea se face cu nutreţ combinat „Prestarter", format din furaje cu valoare biologică ridicată, cu digestibilitate mare şi un conţinut de 24 - 26 % proteină brută, începând cu a 3 -a săptămână, la început în paralel cu Prestarter- ul, apoi singur, se trece la hrănirea purceilor cu nutreţ combinat „Starter", care are 20 - 22 % proteină brută.

Inţărcarea foarte precoce se face imediat după perioada colostrală şi maxim la 7 zile de la fătare.